Crezi că nimic nu este întâmplator?
Nimic nu este întâmplător, accidental sau coincidență!
Orice ni se întâmplă are un scop bine definit.
Este alegerea noastră cum și ce vrem să vedem, ce credem și cum vom proceda în viitor.
Putem alege să evităm sau să omitem să vedem și altceva decât că totul e o eroare a Universului.
De obicei alegem varianta care ne place, ni se potrivește cu dispoziția din acel moment și cu gradul de prezență a noastră în propria existență, a conştientizării momentului prezent.
Putem opta să vedem peste tot semne și semnale, chiar și pe cele care nu sunt ale noastre.
Putem înțelege mesajele, sau le putem interpreta astfel încât să se adapteze după ego-ul nostru.
Sau putem, pur și simplu, să tăcem și să privim cu ochii obiectiv ce ni se întâmplă.
Odată a existat un fermier bătrân care lucra pământul pe care îl deținea de zeci de ani.
Într-o zi, calul lui a fugit. La auzirea acestei vești, vecinii au început să îl viziteze.
„Un moment atât de urât pentru tine. Ce ghinion pe familia ta…” – a spus un vecin.
„Poate…” – a răspuns fermierul liniștit.
În dimineața următoare, calul s-a întors și nu era singur – cu el a adus alți trei cai sălbatici.
„Ce fericire pe tine. Chiar ai noroc în viață.” – a spus uimit un vecin.
„Poate…” – a răspuns fermierul liniștit.
În ziua următoare, fiul lui a încercat să călărească unul dintre cei trei cai sălbatici, însă calul s-a speriat și l-a aruncat la pământ. După această întâmplare, tânărul s-a ales cu un picior rupt. Vecinii au venit din nou să își arate simpatia față de nenorocirea lui.
„Îmi pare atât de rău. Numai ție ți se întâmplă astfel de necazuri.” – a spus unul dintre vecini.
„Poate…” – a răspuns fermierul liniștit.
În ziua următoare, ofițerii militari au venit în sat pentru a lua în armată tinerii localnici. Văzând că piciorul fiului fermierului era rupt, i-au permis tânărului să rămână acasă.
Vecinii l-au felicitat pe fermier pentru cât de bine au mers lucrurile pentru el în ultima perioadă.
„Acum nu mai încape îndoială… chiar ești un norocos!” – a spus unul dintre vecini.
„Poate…” – a răspuns fermierul liniștit.
Morala poveștii:
Lucrurile se întâmplă cu un motiv. „Bine” sau „Rău”, „Pozitiv” sau „Negativ” sunt doar concepte ale minții umane determinate de percepția observatorului.
Totul se află într-un flux constant. Este un val gigantic al Universului.
Nimeni nu știe ce îi rezervă viitorul – bine sau rău, noroc sau nefericire.
Moneda are întotdeauna două fețe. La fel și viața.
Ca de obicei, totul este o alegere.
În loc să alegem să fim supărați pe viață, pe oameni, pe situații, pe sistem, etc., nu am avea mai mult de câștigat dacă am sta puțin să vedem ce avem de învățat din cele ce ni se întâmplă?
Furia, supărarea, disperarea, dezamăgirea, frica, sunt consumatoare de energie și ocupă atât de mult loc în mintea umană încât blochează accesul la conștiință, la orice „voce” a rațiunii şi aduce în corp boală.
Hai să ne imaginăm că am luat o hotărâre neinspirată, iar consecințele ei au fost foarte neplăcute.
În loc să stăm, să vedem unde am greșit, de ce, când, și cum, pentru a nu se mai repeta situația, ne lăsăm invadați de furie, regrete, păreri de rău, mustrări de conștiință pe care nu numai că nu le oprim, dar începem să le hrănim, să le amplificăm, până ce devin atât de mari în ochii noștri încât ne blochează să mai vedem și altceva.
Ca și cum în fața ne-a apărut brusc un obstacol atât de mare încât ochii nu mai pot vedea dincolo de el.
Și, în loc să-l ocolim, să-l evităm, să găsim o altă cale, ne oprim și ne plângem de nenorocirea ce s-a abătut peste noi transformându-ne viața în calvar.
Alegerea reacției și a comportamentului în fața acestor probleme apărute ne aparține.
Totul în viață se întâmplă cu un scop: acela de a învăța pentru a deveni mai buni, pentru ca și noi, la rândul nostru, să-i putem învăța pe alții, să-i îndrumăm atunci când vor ajunge în fața unor obstacole (aparent) de netrecut ale vieții.
Nimic nu se întâmplă pentru a ne face pe noi să ne simțim mizerabil, victime sau învinși ai sorții, vieții sau Universului.Lucrurile nu se întâmplă cu dedicație specială numai pentru noi din partea karmei. Ar fi bine să încetăm să ne mai credem atât de speciali încât să ne imaginăm că totul ni se întâmplă numai nouă.
Nimic nu ni se întâmplă fără ca noi să fi generat acea situație prin hotărârile și deciziile luate de-a lungul anilor, prin gândurile zilnice pline de negaţie, cu vibraţie joasă.
Dacă vom susține non-stop că noi nu avem nicio vină pentru ce ni s-a întâmplat, ne vom înconjura voit de obstacole ce ne vor împiedica să luăm hotărâri optime pentru devenirea noastră, ca oameni.
Iar dacă nu ne oprim să vedem unde și ce am greșit, vom atrage în viața noastră disperarea, ura și disprețul față de viață.
Și din această stare, cum vor arăta hotărârile pe care le luăm pentru viitor?
Din furie nu poate rezulta calm; din disperare nu se obține înțelepciune.
Regretele nu generează stare de bine și de deschidere către viitor; mustrările de conștiință nu vor conduce către alegeri inspirate.
Din stările negative rezultă doar trăiri negative, iar hotărârile rezultate nu pot fi decât la fel.
Dar dacă ne-am folosi înțelepciunea, putem opri expansiunea furiilor și a regretelor stând și analizând situațiile și dizolvând, astfel, pesimismul.
Acceptarea situațiilor trecute, a emoțiilor și gesturilor din spatele lor, duce la anihilarea acelor trăiri, la rezolvarea și acceptarea situațiilor neplăcute, și la dizolvarea acelor obstacole care au blocat vederea clară a viitorului.
Doar așa se poate învăța ceva din experiențe, și nu acumulând disperare, nemulțumire, dispreț față de viață, de semeni și de noi înșine, sau învinuind în dreapta și în stânga pentru nenoroc.
Totul în viață se întâmplă cu un scop: acela de a învăța lecția acceptării și a pășirii mai departe, în ciuda obstacolelor reale sau imaginate pe care le întâlnim pe drumul vieții.
Uneori oamenii apar în viața ta și stii pe loc că așa a fost menit să fie. Să servească unui scop, să te învețe o lecție sau să te ajute să realizezi cine ești sau cine vrei să devii.
Nu știi niciodată cine ar putea să fie acești oameni: un vecin, un profesor, un prieten, un iubit – dar când îl privești în ochi, știi de la bun început că o să-ți influențeze viața într-un mod profund.
Uneori se întămplă să te confrunți cu situații care par inițial oribile, dureroase sau nedrepte, dar reflectând la aceastea ulterior, realizezi că fără să te confrunți și să depașești aceste obstacole, nu ai fi fost niciodată conștient de potențialul tău, de puterea ta, de voința sau de inima ta.
Bolile, accidentele, iubirea, momentele de măreție sau de cădere – toate apar pentru a-ți testa limitele sufletului. Fără aceste încercări, oricare ar fi ele, viața ar fi ca o stradă dreaptă care ar duce spre nicăieri.
Ar fi sigură și confortabilă, însă mohorâtă și fără sens.
Oamenii pe care îi întâlnești și care îți influențează viața, precum și succesele și eșecurile pe care le experimentezi te ajută să devii persoana care ești acum sau cea care o să devii.
Poți învața chiar și din cele mai cumplite experiențe.
De fapt, acestea sunt adesea cele mai importante, pentru ca îţi arata ce putere interioară ai şi că circumstanţele exterioare sunt doar ajutătoare însa forta ta, potenţialul maxim îl găseşti doar în tine.
Dacă cineva te rănește sau te face să suferi, iartă acea persoană, pentru că te-a ajutat să înveți ce este încrederea și cât de important e să fii precaut cui îți deschizi inima.
Dacă cineva te iubește, iubește-l/iubește-o necondiționat, nu doar pentru că el/ea te iubește, ci pentru că te învață să iubești.
Bucură-te de fiecare zi.
Apreciază fiecare moment și extrage din el tot ce poți, pentru că poate nu te vei mai întâlni cu aceeași situație din nou sau nu vei mai avea ocazia să o experimentezi în același mod.
Vorbește cu oameni cu care nu ai mai vorbit niciodată și încearcă să-i asculți.
Nu-ți fie frică să te îndrăgostești, să evadezi și să-ți setezi obiective mărețe.
Ține capul sus pentru că ai tot dreptul să faci asta.
Spune-ți că ești o persoană minunată și ai încredere în tine.
Trăiește-ți viața fără absolut nici un regret. Învață câte o lecție în fiecare zi.
Într-o zi totul va căpăta sens. Deocamdată râzi în fața confuziei, zâmbește printre lacrimi și nu conteni să-ți reamintești că totul se întâmplă cu un motiv și că cineva acolo sus are grijă de tine.
Mereu.Mereu.Mereu.
Cu recunoştinţă că sunt în acest moment, când citeşti, cu tine,
Mariana Stanescu[/text_block]