Cea mai mare putere a ta este cea mai mare slăbiciune a ta.
Și invers.
Dacă simţi că ai uneori un duşman în tine, care te sabotează, care te judecă şi care te tot ţine în loc, care face lucrurile pe dos faţă de cum ţi-ai fi dorit tu, atunci cea mai mare putere a ta s-a transformat în cea mai mare slăbiciune a ta.
Cu acordul tău implicit, pentru că nu ai ştiut, încă, să aduci pace între cele două tabere şi să culegi puterea lor adunată, în loc de veşnicul “unul hăis şi unul cea” din sufletul tău.
Dacă te lupţi cu mâncarea, cu poftele, cu incapacitatea de a te convinge să faci sport mai des şi să ai un comportament constant, de care să fii mândru, nu e slăbiciune la mijloc. Este o putere uriaşă, prost folosită.
Este necunoaşterea, încă, a metodelor prin care să aduni acele voci care se bat cap în cap în mintea ta, să le împaci şi să le faci să acţioneze, cot la cot, în folosul tău.
Hai să ne uităm la acel critic, la judecător, la soacra aceea acră din capul tău, care îţi fură pacea şi te oboseşte cu veşnica insistenţă “trebuie să faci aia, de ce nu faci aia, nu eşti bun, nu eşti capabil, nu ai voinţă” şi multe alte complimente numai bune să îţi înmoaie genunchii de atâta bunăvoinţă.
Acolo, în acea voce puternică şi tăioasă, nu este un duşman. Acolo este cel mai mare aliat al tău, cel mai mare protector al tău. Îi cunoşti puterea, pentru că…pare că pur şi simplu nu oboseşte.
De câţi ani auzi vocea aceea? De cât timp te “toacă la bani mărunţi” şi te ţine sub papuc?
Dar am o întrebare și mai interesantă pentru tine: cât de mult s-ar schimba viaţa ta, dacă acea voce critică, neobosită, acea forţă ce te ţine prizonier într-o imagine de sine ce te nemulţumeşte…ar lucra doar pentru tine, pentru binele tău?
Cum ar fi dacă vocea ce acum te critică, te-ar susţine să te ridici? Dacă partea aceea din tine veşnic nemulţumită, şi-ar duce energia înspre a schimba lucrurile, pas cu pas, în ritmul TĂU, nu în ritmul val-vârtej dorit de acea parte critică?
Cum ar fi dacă tot ce ai face, ai face pentru că îţi place de tine, iar nu pentru că nu îţi place ceva la tine?
Este prima schimbare de perspectivă şi cea care aduce “trupele împreună”. Dacă ai obosit să te lupţi cu tine şi cu părţile din tine pe care nu reuşeşti să le mulţumeşti sau să le controlezi, atunci lasă din braţe trecutul, regretele şi tot ce cari şi atârnă greu, în relaţia ta cu tine…şi alege, ALEGE, să foloseşti acele forţe critice în folosul tău.
Vocea soacrei să devină vocea protectorului interior, vocea aliatului cel mai fidel.
Cum faci asta? Cum treci de la dezbinare la armonia ce te face puternic?
Totul începe cu o evaluare. O evaluare care îţi spune: aici mă critic, aici mă învinovăţesc, aici îmi fac capul toaca.
Ia un caiet, orice formă de exprimare în scris…şi scrie, în linişte şi cu sinceritate:
Câte lucruri faci pentru că NU îţi place ceva la tine?
Când zici DA la o ciocolată, zici da pentru că îţi place de tine şi vrei să te răsfeţi, fără regrete, cu ceva delicios? Sau zici DA la ciocolată pentru că nu îţi place ceva la tine şi vrei să nu mai simţi acel ceva măcar pentru câteva minute? (plictiseală, nemulţumire, singurătate interioară, stres sau alte stări și emoții similare)
Dar când zici NU la ciocolată, zici nu pentru că simţi că fericirea ta nu e acolo sau zici nu pentru că nu îţi place ceva la tine şi crezi că refuzând acea ciocolată “dregi” cumva lucrurile, deşi gândul şi pofta tot la ciocolată stau?
Când ieşi să faci sport, faci sport pentru că îţi place de tine şi îţi asumi pofta de viaţă şi de exprimare şi de libertate pe care sportul le aduce în timp? Sau faci sport pentru că NU îţi place ceva la tine şi te gândeşti că gâfâind şi strângând din dinţi, te vei apropia de acel moment în care, în sfârşit, te simţi bine în pielea ta şi o să simţi pace în mintea ta?
De aici vei începe 🙂 Ia caietul şi scrie tot ce faci.
Ce mănânci bun sau aiurea, cât mănânci, când şi cât te mişti, când mergi la cumpărături, când te uiţi la Netflix, când faci tot ce faci…faci pentru că îţi place de tine sau faci pentru că nu îţi place ceva la tine şi crezi că aşa rezolvi sau măcar reduci temporar la tăcere acea nemulţumire personală?
Scrie, umple paginile. Cu cât scrii mai multe şi identifici cât mai multe momente în care forţa interioară este îndreptată împotriva ta (critică, vinovăţie, ruşine, ură chiar, devalorizare, frică, neputinţă, etc), cu atât aduci în conştient mai multe părţi din tine pe care le vei armoniza, aduna şi face să lucreze pentru tine, să te ridice, să te susţină, să îţi schimbe viaţa.
Cea mai mare putere a ta a fost cea mai mare slăbiciune a ta. Dar când înveţi să împaci părţile…cea mai mare slăbiciune a ta devine cea mai stabilă şi puternică formă a ta.
Nu, trecutul nu o să îl ştergi niciodată. Nu, timpul nu îl mai întorci înapoi. Nu, anii aceia când ţi-ar fi folosit să fii altfel şi nu ai fost, sunt bun trăiţi. Liniştea înseamnă să dai drumul la trecut şi să vii în prezent.
Totul începe cu o decizie: trăieşti în trecut şi repeţi istoria? Sau schimbi abordarea şi alegi să înveţi cum împaci trupele din capul tău, ca să devii o forţă?
Scrie. Scoate la lumină buruienile, pentru a face loc la seminţe noi 🙂
Ştii care este paradoxul autocriticii? Cu cât te critici mai mult, cu atât înseamnă că ai mai multă energie de irosit.
Mai poţi?
Subconştientul tău e ca nisipurile mişcătoare
Acceptarea de sine nu înseamnă resemnare. E fix pe dos. Înseamnă a aduna trupele interne la masa negocierilor. Înseamnă a folosi ce e al tău în folosul tău. Înseamnă să întorci tăvălugul acela de energie, de gânduri şi de emoţii care, înainte, erau contrare ţie (“de ce nu faci, de ce nu poţi, de ce nu reuşeşti, de ce, de ce?!”) şi îl îndrepţi înspre binele tău. Iar de acolo, ţine-te bine, pentru că viaţa ta nu va mai fi la fel. În cel mai frumos mod cu putinţă. De ţi-ai da voie…De ai alege altceva…
Se spune că “schimbând gândirea, îţi schimbi viaţa”. Aş completa această zicală cu afirmaţia “schimbând simţirea, îţi schimbi viaţa”. Subconştientul tău, cel care deţine 95% din energia ta mentală, se încarcă prin emoţii, în primul rând, nu prin gânduri.
Emoțiile și gândurile sunt un drum cu 2 sensuri….
Vestea bună este că emoţiile şi gândurile sunt un drum cu 2 sensuri: poţi ajunge la emoţii prin gânduri ( şi să foloseşti asta în avantajul tău). Şi poţi ajunge la gânduri prin emoţii (ştii tu, când te trezeşti “cu faţa la cearceaf”, nu ştii de ce…dar vine creierul şi îţi găseşte el o explicaţie. Un gând). Aceste lucruri se învaţă şi se practică. De ţi-ai da voie…De ai alege altceva…
Să ajungi real să te schimbi în bine vin din alegerea de a lucra cu tine, pas cu pas. Să îţi acorzi timp, să îţi bagi în seamă sufletul şi emoţiile şi modul de gândire şi atitudinile, în mod constant, zi după zi. Să înveţi să le rafinezi, să le cureţi de trecut şi de prejudecăţile acestuia. De ţi-ai da voie…De ai alege altceva…
0% luptă, 100% colaborare interioară. Dacă tu nu te ocupi de tine şi de nevoile tale, de sufletul tău, cine să se ocupe? Când nu îţi cunoşti şi nu îţi satisfaci nevoile sufleteşti, viaţa nu e viaţă, e supravieţuire.
Îţi cunoşti nevoile tale sau totul este bine îngropat sub “lipsă de timp”, “prea multe responsabilităţi”, “prea multă oboseală pentru a mai face şi asta”?
Şi cu toate astea…dacă încă te mai critici, dacă încă te mai învinovăţeşti, încă te mai desconsideri, înseamnă că încă mai poţi 🙂
Schimbarea corpului, a comportamentelor, a emoţiilor şi gândurilor, a calităţii vieţii tale, se întâmplă atunci când laşi la o parte trecutul şi toţi scheleţii din dulap şi începi să te ocupi de tine. Tu, nevoile tale, culorile tale, trăsăturile tale. Nu copiii, nu familia, nu ceilalţi. Să îţi faci loc pentru tine în viaţa ta. Constant şi cu stăruinţă.
Un ogor neîngrijit de ani de zile, nu va deveni din prima plin de roade, doar pentru că l-ai vizitat din an în Paşte. Va trebui să îţi asumi să îl vizitezi des, să identifici buruienile, să plantezi seminţe noi, să îl irigi, iar roadele apar. Este Natura care, din nou, are condiţii prielnice, să se extindă, să înflorească.
Dacă te sperie că nu te-ai ocupat de tine cum trebuie şi te-ai criticat atâta timp, am o singură întrebare: da, este adevărat că un ogor abandonat nu arată strălucitor, dar chiar şi aşa, îţi dai seama ce fertil e şi ce potenţial are?
Totul se învaţă. Tu poţi învăţa să te ocupi de tine, dincolo de tot ce crezi că îţi stă momentan împotrivă. Tu poţi să schimbi gândirea şi simţirea şi acţiunea şi tot ce ţine de tine. Dacă laşi armele jos şi alegi să înveţi cum.
Soluţia e la o decizie distanţă. Distanţa lui “De ţi-ai da voie…de ai alege altceva…”
Dacă tot ce am scris este important pentru tine aș fi bucuroasă să ne cunoaștem și să facem împreună o călătorie cu o valiză plină de surprize….sănătate, venit financiar, călătorii, dezvoltare personală, socializare și de ce nu o prietenie frumoasă bazată pe valori umane minunate….seriozitate, perseverență, susținere, compasiune, empatie.
Mereu alături de tine,
Mariana
0761142178