Cum gestionăm durerea sufletului …..dar și furia……

[text_block style=”style_1.png” align=”left”]Durerea sufletească este mai rea decât cea fizică. Nu trece cu pastile! Nici nu trece în timp! Ba dimpotrivă, este acolo și lucrează continuu.

Te apasă, și îți creează o stare continuă de disconfort! Dublată de tensiune, neliniște și teamă. În plus, e permanentă! Un fel de picătură chinezească!

Toxicitatea ei constă mai ales în faptul că tu o consideri a fi ceva normal. Poate deja te-ai obișnuit cu ea, iar starea de stres continuu ți se pare a fi o normalitate, deși nu este!

Durerea sufletească îți aparține

Face parte din starea ta de zi cu zi. Iar datoria ta de a o atenua este o ALEGERE. Nicidecum o obligație! Durerea sufletească pare a fi suportabilă!

O poți duce pe picioare, fără să ai neapărată nevoie de Algocalmin.

Mai ales că uneori te ambiționezi să o ignori. Sperând că astfel o vei învinge! Ce copilărie! Este ca și cum te-a plimba prin ploaie, fără umbrelă, sperând că ignorând ploaia, aceasta se va opri! Refuzând să accepți că doar tu vei suferi din cauza umezelii și frigului.

Durerea sufletească este bine să fie mai întâi acceptată…..

Negarea existenței acestei dureri nu o vindecă, ci o amplifică. Orice reprimare a ei îi dă parcă și mai multă putere. Acceptarea durerii interioare este primul pas pentru a o rezolva. Orice tentativă de negare, de ascundere a adevărului, o poate agrava.

Reprimarea ei nu ajută, ci dimpotrivă, o amplifică! Ascunderea unei dureri sufletești este o formă de REFUZ în a acționa pentru rezolvarea ei! O auto-mințire, un pansament temporar la o rană încă deschisă.

Cum poți să fugi de durerea sufletească

Fuga de durerea sufletească este sport național. Mascarea sau ascunderea ei, la fel! Negarea și ignorarea ei sunt alte metode la fel de ineficiente.

Iar refugiul în iluzii, substanțe, comportamente repetitive dăunătoare sau excese este la fel de inutil.

Durerea sufletească rămâne activă, chiar dacă folosești metode care speri te pot face să uiți TEMPORAR de ea! Dar a uita, temporar, o provocare, nu rezolvă problema! Dimpotrivă, o agravează!

Dacă vei accepta să vorbești despre ea, este bine. Înseamnă că a venit momentul în care o recunoști. Accepți existența ei, deci vrei să faci ceva concret pentru a o învinge. Descoperind cauzele ei subtile, subconștiente.

Ai început să înțelegi că e momentul să treci la acțiune! Să înfrunți provocarea căutând soluții, și nu fugind de ea! Pentru că soluțiile există! Doar că nu erai pregătită să le descoperi! Starea ta te face să nu poți observa pe moment, resursele proprii care te-ar putea ajuta!

Activarea lor este blocată de deznădejde sau disperare! Însă din exterior lucrurile se văd mai bine! Ai de depășit doar unele blocaje mentale și gânduri negative, limitative sau auto-sabotante!

Căutarea unor soluții eficiente este cel mai bun mod de acțiune posibil. În loc să stai și să aștepți, poți ALEGE să treci la ACȚIUNE. Să înfrunți provocarea cu mult curaj.

Făcând un efort conștient în direcția unor REZULTATE. Care vor apare doar dacă le cauți, le provoci și acționezi în direcția lor.

Dacă nu știi cum să treci la acțiune caută persoana potrivită cu care rezonezi și sigur vei știi care este primul pas…vor urma și alții…..

Acum să vorbim despre furie…..

Simptome că ai furie reprimată – și cum poți să te eliberezi de ea….

Furia este un sentiment de neputință. Cu toate acestea, prin furie simți putere, scop, pasiune – pentru că atunci când te simți furios, este pentru că ai vrut să faci ceva și ai fost blocat.

Oamenii privesc emoțiile ca fiind bune și rele, și astfel furia este considerată o emoție ”rea”, pe care nu ar trebui să o ai. Pentru că dacă te simți furioasă, înseamnă că nu ești o persoană drăguță sau o persoană spirituală.

Adevărul este că nu există o emoție negativă decât dacă refuzăm să o simțim. Atunci devine distructivă. Chiar și cea mai frumoasă emoție a iubirii va deveni distructivă dacă este blocată și nu îi este permisă a fi simțită.

Furia reprimată îți va afecta fericirea, relațiile și calitatea întregii tale vieți. “Dar nu sunt o persoană furioasă. Aproape niciodată nu mă înfurii!”, spun cei mai mulți oameni.

De multe ori nici nu ești conștientă că ai o furie îngropată în tine. Și nici nu este vina ta.

Indiferent că este o furie reprimată din copilărie sau pur și simplu din prezent, nu este ceva neobișnuit să existe niște emoții negative reprimate care totuși  scoase la suprafață și eliberate.

Dintre toate emoțiile la care avem acces, furia este cea mai puțin încurajată să iasă la suprafață. Dacă s-ar face un festin unde ar fi invitate toate emoțiile, furia ar fi invitată ultima (sau chiar deloc).

Prin confruntarea și vindecarea furiei, pot trece de la tensiune, stres și anxietate la libertate emoționala și ușurare sufletească.

Cum știi că există furie reprimată în tine?

Dacă experimentezi oricare din aceste “simptome” adeseori, în mod regulat, înseamnă că ai furie reprimată sau alte emoții blocate în interiorul tău:

  • oboseală cronică și inexplicabilă;
  • durere cronică/tensiune cervicală/durere de spate/tensiune musculară;
  • probleme digestive/constipație frecventă/probleme cu stomacul;
  • un stil de comunicare pasiv-agresiv;
  • ești adesea sarcastică în conversații (fără un motiv anume)
  • anxietate, depresie sau atacuri de panică
  • ridici des tonul la cei din jur

Este obositor să fii într-un război permanent cu tine însuți. Îți consumă multă energie vitală pentru că există un haos permanent în interiorul tău.

În funcție de situația fiecăruia, poate dura mai mult sau mai puțin timp pentru a deveni neutru față de situația față de care ești furios, dar acest proces este un bun început. Un început unde poți identifica problema și poți elibera durerea emoțională.

Primul pas: Identificarea și conștientizarea furiei

Pentru început ai nevoie de un pix și un caiet sau câteva coli albe. Ai nevoie de o perioadă de timp în care sa fii singură. Măcar o oră. De preferabil seara, înainte de culcare. Identifica zona vieții tale de unde ai furii.

Poate să fie o furie reprimată pe părinți, pe profesori, învățătoare, colegi, prieteni, parteneri etc.

Sapă adânc în memoria ta. Scrie despre situația/situațiile în care te-ai simțit rănită, trădată, ignorată, nerespectată, neiubită, judecată, umilită, neapreciată, lăsată pe dinafară. Scrie cine a făcut-o și cum. Cum te-ai simțit în acel moment. Ce te-a costat? Ce ai pierdut în urma acelei situații? La ce a trebuit sa renunți?

În general, cei care au furii reprimate pe părinți, tipă foarte mult la proprii copii. Copiii reușesc întotdeauna să aducă la suprafață emoții demult uitate și adânc îngropate. Atunci când te vindeci de furia împotriva părinților, vei observa că vei fi mai răbdător și nu vei mai tipa așa de mult la copil.

Pasul 2: Eliberarea furiei

În funcție de gravitatea furiei, aceasta poate fi eliberată prin mantre/rugăciuni sau prin activități care să îți permită să scoți la suprafață furia și să o simți, să treci prin ea.

Trebuie să fii conștientă că trecutul nu mai poate fi schimbat și furia reprimată înseamnă că ți-ai lăsat o bucățică de suflet în acel moment sau acea situația care și-a promovat furie.  Iar tu trebuie să îți “recuperezi” acea bucățică. Și nu o poți face decât prin procesul de iertare. Trebuie să te ierți pe tine însuți și să ierți persoanele care ți-au provocat furie.

Rugăciuni de iertare cu tine: “Mă iert pentru tot ce mi-am greșit de acum și de altădată, cu gândul, cu vorba sau cu fapta, cu știință sau fără de știință. Rog Sinele meu Divin sa mă ajute să mă pot ierta pentru dizarmonia produsă in jurul meu cu voie sau fără voie, cu știință sau fără știință. Așa să fie!”

Rugăciuni de iertare cu alții: “Iert sufletul lui…..(numele) pentru tot ce mi-a greșit (aici enumeri greșelile) și-i dăruiesc din tot sufletul, cu toata dragostea, toată iubirea mea, tot ce am mai bun și frumos in mine.” Apoi rugăciunea de eliberare a furiei: “Eliberez furia împotriva ……..(numele) pentru când………..(și spui ce a făcut)”.

Aceste rugăciuni de iertare și eliberare –pot fi și altele-vor fi spuse pentru fiecare persoană care te-a rănit, pentru care simți furie……21 de zile, de atât este nevoie ca un proces să înceapă să aibă vreun efect asupra ta.

Sau….

Când te înfurii, inspiră adânc pe nas, ține-ți respirația, numără până la 5, și apoi expiră ușor pe gură în timp ce-ți spui în minte. “Sunt calmă și relaxată”. Repetă de câteva ori. După care, repetă-ți în minte: “Stop! Nu o lua personal! Nu ești în pericol! Nu intra în panică! Nu reacționa exagerat! E doar o emoție ce mi se declanșează deoarece am fost rănită/criticată. Sunt mai tolerantă cu mine pe zi ce trece și în fiecare zi devin din ce în ce mai mult stăpână pe reacțiile mele/furia mea”.
Respirația recomandată este adâncă, lentă și costal-diafragmică.

Sau…

Practică în fiecare zi cel puțin 5 minute de meditație sau mindfulness. Practicarea meditației inimii și a compasiunii te va ajuta să devii mai empatică și mai tolerantă față de alte sisteme de valori și credințe diferite, mai îngăduitoare și mai iertătoare. Practică și vei simți transformări la un nivel profund.

Sau…

Desenează-ți furia cu culoarea care crezi că o reprezintă. Dă-i o formă, oricât de hidoasă ar arăta. Apoi pe o altă foaie desenează cu altă culoare calmul/seninătatea/relaxarea/liniștea. Oricare cuvânt care-ți inspiră opusul furiei. Inspiră și expiră ușor și adânc în timp ce ții acest desen în fața ta, observă-l în mod liniștit timp de zece minute în fiecare zi. Dacă crezi că te ajută, poți să-l lipești undeva la vedere, alături de mantra ta secretă.
Soluția nu este să respingem nimic din noi, ci să conștientizăm, să înțelegem și să integrăm acea parte din noi. Doar așa vom putea stăpâni și vom reuși să fim compleți, acceptându-ne cu calitățile și defectele noastre. Acceptarea, înțelegerea semnificațiilor subtile și simbolice ale furiei din noi, precum și integrarea furiei reprezintă un bun management al emoției și nu lupta împotriva ei.

Reflectă asupra următoarelor aspecte esențiale:
La ce îți servește furia? Pe cine vrei de fapt să pedepsești? Și pentru ce? Ce câștigi când ești furios? Cum ar arăta viața ta dacă n-ar mai exista atâta furie? Cum ar arăta relațiile tale și ce lucruri ai putea face dacă ai reuși să-ți controlezi furia? Ce vei câștiga atunci când vei reuși să-ți stăpânești furia și să o redirecționezi într-un mod creativ?

Orice furie acoperă un resentiment.

Orice emoție, mai ales furia, este o energie care e important să o sublimăm, canalizând-o într-o direcție productivă, cum ar fi: arta, muzica, psihodrama, teatru, scris, sau sport intens: poate te ajută kick-boxingul/tae-bo/combat, zumba, cycling, exerciții cardio intense în care poți să te eliberezi de tensiunile psihice cumulate, de stresul cotidian și de furia adunată într-un mod creativ. E nevoie de ceva intens care să compenseze oarecum intensitatea furiei.

Exercițiul fizic practicat în mod constant e dovedit științific că reduce în mod semnificativ stresul și ajută la exercitarea auto-controlului (desenează-ți furia! sau cântă-ți furia! sau manifestă-ți furia printr-un joc de rol ca în psihodramă, într-un spaţiu securizant!) Dansează-ți furia! (muzica psihedelică ajută și dă afară tot ce ai strâns în tine). Mișcă-te liber, strigă, dă afară furia din tot corpul, mintea și inima ta! Scrie despre stările tale de furie într-un jurnal, cât mai fidel cu putință, sau atribuie-le unui personaj imaginar care ia naștere sub penelul tău creator! Să ai la îndemână o minge mică pe care să o strângi în fiecare zi în mână de mai multe ori pe zi. Stăpânirea furiei are mare legătură cu încordarea și relaxarea musculară, așa că fă-o în mod gradual, ca să nu o descarci pe toată deodată.

Experimentează și vezi ce se potrivește pentru tine….. Alege-ți metoda pe care o preferi.

  • Conectează-te la sinele tău profund, la subconștientul tău pentru a te vindeca!
  • Alege să fii bine, nu doar să te simți bine!

Mereu alături de tine,

Mariana[/text_block]