Putem alege să simțim frica și s-o lăsăm să ne paralizeze sau putem alege să simțim frica și să înaintăm curajoase.
Conducând spre casa zilele trecute, ascultam la radio un prezentator care citea știrile de ultima oră din întreaga lume. Se vorbea despre război, inflație, criminalitate, corupție și chiar despre o pisică blocată într-un copac pe undeva!
Totul m-a făcut să mă gândesc la acele lucruri pe care nu le prea auzim la jurnale. Unde sunt știrile despre marile reușite ale naturii umane sau despre uimitoarele descoperiri științifice care au loc zilnic?
N-am auzit nici măcar una dintre milioanele de povești de succes care se scriu în jurul nostru sau vreo informație despre realizările semnificative care există în atâtea domenii. De fapt, n-a fost nimic plin de speranță, inspirator sau optimist.
În timp ce ascultam, am simțit că mă cuprinde anxietatea. Ar fi fost ușor să las toate știrile negative să mă afecteze, să iau acea stare cu mine și să-i permit să schimbe o zi grozavă într-una proastă.
Te rog să nu concluzionezi însă că acesta este un alt comentariu despre mass-media sau despre cum sunt relatate adevărurile și faptele.
Nu este. Desigur, văd evenimentele pe care le vezi și tu, aud ceea ce auzi și tu și se întâmplă multe lucruri în lume care nu ne fac fericiți.
Dar nu putem schimba asta acum. Nu putem opri războaiele, pune capăt pandemiei, vindeca bolnavii sau forța soarele să iasă.
Dar putem decide cum reacționăm la ceea ce ne înconjoară.
Avem controlul asupra acestui fapt. Putem alege să simțim frica și s-o lăsăm să ne paralizeze sau putem alege să simțim frica și să mergem curajos înainte.
Exista biblioteci întregi și nenumărate podcast-uri dedicate încercării de a înțelege mai bine frica. Voi aminti o carte a lui Susan Jeffers, care se numește ”Simte frica și fă-o oricum.”
În această carte minunată, autoarea scrie următoarele: „dacă așteptăm să nu mai simțim frica înainte de a încerca să facem ceea ce ne sperie, am putea aștepta o veșnicie; să mergi înainte este singurul mod în care o depășești.”
Frica este atât de fascinantă. Poate apărea în orice moment. Poate fi justificată sau complet nerezonabilă. Cred că am realizat cu toții până acum că viața nu este întotdeauna roz. E, totuși, o înșiruire de momente pline de adrenalină, întrerupte de momente de calm.
Întrebarea este dacă permitem fricii să ne paralizeze sau să ne stimuleze. Poate fi un factor motivator incredibil, o forță care ne împinge limitele percepției dincolo de noi.
În alte momente, ne paralizează complet și face ca cele mai simple activități să pară copleșitoare. Am văzut cum frica a impulsionat un prietenă să construiască un imperiu al succesului. Am văzut totodată și cum oprește un tânăr din a se ridica din pat.
Desigur, nu mă refer la situații care pun viața în pericol, boli mintale, abuzuri fizice. Mă refer la acele momente în care ne este teamă să vorbim cu cineva, să mergem la o întâlnire, să dăm un telefon, să vorbim cu ceilalți despre oportunități, să urcăm în avion, sau să invităm pe cineva în oraș.
În conjuncturi ca acestea avem nevoie să stăm drepți, să ne întărim convingerile, să îmbrătișăm frica și să mergem cu toata hotărârea înainte. Pe măsură ce o facem, vom simți bucuria de a o depăși și de a reuși.
La fel ca în cazul copilului mic care învață să meargă pe bicicletă. Când în sfârșit își ridică picioarele, apasă pedalele și trăiește sentimentul libertății, o libertate care îi deschide lumea spre atât de multe aventuri extraordinare.
Așa că data viitoare când vei conduce spre casa, te invit să mi te alături, respingând vocile care încearcă să te sperie.
Dă mai tare muzica preferată, deschide fereastra și cântă din toate puterile.