Stăruință….tenacitate…..răbdare…..
𝗚â𝗻𝗱𝘂𝗿𝗶𝗹𝗲 𝗻𝗲 𝗶𝗻𝗳𝗹𝘂𝗲𝗻ț𝗲𝗮𝘇ă 𝘀ă𝗻ă𝘁𝗮𝘁𝗲𝗮 𝗳𝗶𝘇𝗶𝗰ă ș𝗶 𝗲𝗺𝗼ț𝗶𝗼𝗻𝗮𝗹ă, 𝗰𝗼𝗺𝗽𝗼𝗿𝘁𝗮𝗺𝗲𝗻𝘁𝘂𝗹, 𝗲𝘅𝗽𝗲𝗿𝗶𝗲𝗻ț𝗲𝗹𝗲 𝗽𝗲 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗹𝗲 𝗮𝘁𝗿𝗮𝗴𝗲𝗺.
Cuvintele sunt gânduri cristalizate, cu putere imensa, mai ales dacă sunt rostite din suflet.
Cuvintele sunt importante. Au energie. Au viață. Au putere.
Pot schimba moduri de gândire sau pot distorsiona realități. Pot produce emoții. Pot direcționa acțiuni.
Pot schimba vieți.
Este important să le alegem bine.
PERSEVERENȚA!
……un cuvânt…….
…….toată lumea îl cunoaște. Mai mult, toată lumea îl folosește. Poate chiar prea mult. Poate…
Perseverența, determinarea, consecvența, voința, focalizarea… constanța, puterea de a o lua de la capăt… din nou și din nou.
Da, așa e! Se știe deja! Se știe că, dacă vrei să izbândești, ai nevoie de ea. De perseverență.
Perseverența este alimentată de o motivație de lungă durată susținută de imaginea unui țel îndepărtat. Această motivație din spatele perseverenței arde ca o flacără mocnită, mereu pregătită să dea un impuls atunci când se ivesc obstacole.
Perseverența unui om este încercată de mai multe etape:
- Entuziasmul.Cu cât acel avânt de început este puternic, cu atâta se poate stinge mai repede motivația care – comparată- la mijlocul drumului nu va părea atât de puternica pe cat era la început.
- Obstacolele neprevăzute.Spre îndeplinirea unui țel, suntem pregătiți psihic să înfruntăm anumite obstacole. Dar cum firea lucrurilor face ca neprevăzutul să intervină mai mereu, vor exista anumite momente care ne-ar da peste cap ceea ce am plănuit inițial. Mulți renunță în acest moment. Perseverenta este mai necesară ca niciodată.
- Îndoiala celorlalți.Înțelegându-ți scopul până la un anumit nivel, ceilalți nu îi vor acorda valoarea pe care i-o conferi tu și de aceea vor renunța înaintea ta, neavând motive să investească motivația de care dai tu dovadă. Îți vei auzi vorbe precum „nu vezi că nu merge, de ce nu o lași baltă?” sau „nu cred că reușești, văd că te chinui de mult timp și tot nu i-ai dat de capăt.”
- Îndoiala proprie.Nu durează mult până propria îndoială începe să urmeze îndoielile celorlalți. Acum cauți soluții, nu cu acea curiozitate la început, ci cu deznădejde și cu un aer întrebător „oare mai exista soluții?„
- Impasul. Când te oprești și nu mai găsești nici o cale, nici o soluție, nici o variantă. E momentul în care ți-e ciudă pe perseverența ta, ți-e ciudă că nu vei afla niciodată dacă ar funcționa ceea ce și-ai propus. Tot ce rămâne este un semn de întrebare.
- Semnul din Cer.Metaforic numind-o, această etapă este cea care dă cea mai mare satisfacție, etapa care recompensează perseverența într-un mod magic. Cele mai bune soluții vin necăutate. O persoană vorbind despre un subiect total diferit îți poate da o idee. Sau o anumita imagine te poate inspira, fără să aștepți asta de la ea. Mulți artiști sau oameni de știință, au găsit soluții la problemele lor atunci când au întors spatele frământării și și-au luat un moment de respiro. Eu însumi am pățit să mă frământ cu anumite provocări, iar dimineața pur și simplu m-am trezit cu soluțiile în cap. Este uimitor cum creierul lucrează în subconștient, chiar și atunci când dormim.
- Atingerea țelului.Fie că funcționează, fie că nu, ai atins acel punct în care ai vrut să ajungi. Certitudinea este de partea ta, indiferent de rezultat. Principala satisfacție este că ai eliminat orice dubiu, iar sentimentul de renunțare încetează să te mai bântuie. Acest punct este victoria în sine a perseverenței.
- Obsesia.Este partea patologică a perseverenței. Anumite lucruri nu pot fi încercate, iar anumite țeluri se dovedesc a fi inexistente sau ireale. Atunci e momentul să ne oprim. În unele cazuri, această perseverență oarbă, cu numele de obsesie, motivează persoana să îndeplinească ceva ce nu există. Iar aceasta motivație patologică către un scop inexistent pare a se alimenta din însăși dovada inexistenței acestui scop. Obsesia este atât de fixată în a demonstra contrariul încât partea raționala a personalității este eliminată aproape în întregime. Această căutare oarbă este ineficientă, consumatoare de resurse și dăunătoare.
Dacă vrei să îţi îndeplineşti visul, primul lucru pe care trebuie să îl faci este să te trezeşti la realitate.
Nu poţi fi într-un fel într-o zi şi cu totul altul a doua zi. Ţi-ar trebui un transplant de personalitate.
Nu s-a inventat încă teleportarea din punctul A în punctul B……
Tu te temi de drum. Îţi doreşti destinaţia, dar nu îţi doreşti drumul.
Te temi de lucrurile la care trebuie să renunţi ca să ajungi unde îţi doreşti.
Te temi de efort.
Te temi de răbdare.
Te temi de eşec.
Te temi de sacrificiile pe care le ai de făcut zilnic.
Te temi de strânsul din dinţi.
Te temi de ceilalţi şi de ce vor zice despre tine.
Cu drag şi cu francheţe, dă-mi voie să îţi spun că ai devenit regele zonei tale de confort.
Ai în faţa ta un munte mare de urcat, iar ţie îți pică pălăria din cap când îl vezi cât este de mare. “Cum să urc eu acest munte?” Doar că muntele se îmblânzeşte la picior, pas cu pas.
În loc să fluieri impresionat de călătoria ce se aşterne în faţa ta şi să încerci să o dai cotită pe cărări mai uşoare dar ineficiente, asumă-ţi drumul pe care îl începi.
…….. Doamne, cât de mult te vei iubi! Nu mâine, nu la final, ci după fiecare mică victorie, în fiecare zi.
Frica de disconfort este doar în capul tău. Fiecare efort este uns cu miere si aduce cu sine o dulceaţă şi o stare frumoasă pe care nici cea mai moale canapea nu ţi-o poate oferi.
E greu începutul pentru că nu te uiţi doar la paşii de început, ci te uiţi la tot drumul pe care îl ai de parcurs şi pici în şezut impresionat.
Repet, muntele se îmblânzeşte pas cu pas.
Nu trebuie să ai în tine forţa necesară pentru întreg drumul. Îţi trebuie forţă doar pentru ziua de azi.
Iar ziua de mâine se va îngriji de sine şi îşi va trage seva din victoria de azi. Fă bine ce ai de făcut azi. Nu te mai gândi la ziua de mâine.
Mâine, energia şi entuziasmul tău se vor hrăni din gândul că deja ai făcut primul pas. Este ca un domino, în care o victorie atrage o alta şi o alta.
Chiar dacă uneori, victoria înseamnă să nu te laşi afectat de greşeli şi să reiei de unde ai rămas.
…….. cum spunea şi Einstein, definiţia autoiluzionării este să faci aceleaşi lucruri în mod repetat şi să te aştepţi la rezultate diferite.
Punctul de plecare al oricărei realizări este DORINȚA. Nu uita nici o clipă acest lucru. Dorinţele slabe conduc la obţinerea unor rezultate pe măsură, la fel cum un foc mic nu poate produce prea multă căldură. Dacă îţi lipsește perseverența, TU îți poți remedia această slăbiciune prin cultivarea unui foc interior puternic, respectiv a dorințelor tale.
Fără PERSEVERENȚĂ, vei fi învins înainte de a începe lupta. În schimb, cu ajutorul PERSEVERENȚEI, poți fi convins din start că vei învinge.
SUCCESUL VA VENI ODATĂ CU PERSEVERENȚA.
PERSEVERENȚA NU ARE NICI UN SUBSTITUT! Ea nu poate fi înlocuită de nici o altă calitate!
Cei care și-au cultivat OBICEIUL perseverenței par să se bucure de o asigurare de viață împotriva eşecului. Ori de câte ori sunt înfrânți de viață, ei o iau de la început și sfârșesc tot în vârful ierarhiei. Este ca și cum ar exista un Ghid invizibil care îi testează pe oameni, scoțându-le în față tot felul de obstacole. Cei care se ridică de jos după ce cad și continuă să avanseze sfârșesc prin a ajunge la destinație. iar publicul spectator le strigă: „Bravo! Știam eu că poţi reuşi!” Ghidul invizibil nu lasă însă pe nimeni să se bucure de o mare realizare fără a-i supune TESTULUI PERSEVERENŢEI. Cei care nu reușesc să treacă acest test nu absolvă clasa!
În schimb, cei care „iau” acest test vor fi răsplătiți din abundenţă pentru PERSEVERENȚA lor. Ei vor primi drept compensație exact ceea ce și-au propus să primească de la viață. Și asta nu e tot! Ei vor primi ceva infinit mai important decât o compensaţie materială: convingerea că
ORICE EŞEC ADUCE CU SINE SĂMÂNŢA UNUI AVANTAJ ECHIVALENT.
Secretul este perfect descris de lupta lui Fannie Hursl a cărei PERSEVERENŢĂ a cucerit Marele Bulevard. Ea a venit la New York în anul 1915, în speranța că va reuşi să transforme talentul ei de a scrie în BANI. Transformarea nu s-a produs foarte uşor, DAR S-A PRODUS PÂNĂ LA URMĂ. Timp de patru ani, domnişoara Hurst a învăţat despre latura negativă a New York-ului din propria ei experiență. Ea și-a petrecut zilele muncind și nopțile SPERÂND. Nici chiar atunci când speranțele i-au fost spulberate, ea nu a spus: „Bine, Broadway! Ai câştigat!”. ci: „Foarte bine, Broadway, îi poți îngenunchea pe mulți, dar nu și pe mine. Eu voi ști să te forțez să mă accepți!”
Un singur editor (The Saturday Evening Post) i-a trimis nu mai puțin de 36 de scrisori de respingere înainte ca ea să poată „sparge gheața” și să își publice o nuvelă. Scriitorul „mediu”, la fel ca orice alt om obişnuit, ar fi renunțat de la prima scrisoare de respingere. Ea a continuat să bată drumul până la publicația „NO” și înapoi timp de patru ani, tocmai pentru că era ferm hotărâtă să învingă.
După acest test, a urmat „răsplata”. Ghidul invizibil a ridicat vraja pe care a aruncat-o atâta timp asupra lui Fannie Hurst, iar ea și-a primit răsplata binemeritată. Începând din acel moment, rolurile s-au inversat și editorii au fost aceia care au făcut coadă la ușa ei. Banii au venit atât de rapid încât Fanny abia dacă avea timp să îi numere. Ea a fost remarcată apoi de cei din industria cinematografică, iar banii au început să vină în cascadă. Numai drepturile de autor pentru ecranizarea ultimului ei roman, „Hohotul de râs”, s-au ridicat la 100.000 de dolari. Se spune că acesta este cel mai mare preţ plătit vreodată pentru o carte înainte de publicarea ei. Probabil că drepturile de autor rezultate din vânzarea cărții îi vor aduce alte sume de bani, încă și mai mari. Pe scurt, Fanny Hurst reprezintă un exemplu perfect al marilor realizări la care poate conduce PERSEVERENȚA.
După cum vezi, merită să fii PERSEVERENTĂ!
Perseverența este o stare de spirit. De aceea, ea trebuie cultivată. La fel ca toate stările de spirit, perseverența are la bază o serie de cauze bine definite, printre care se numără:
- SCOPUL CLAR STABILIT. A ști ce îți dorești de la viață este primul și poate cel mai important pas care conduce către dezvoltarea perseverenței. Motivația puternică ajută omul să depășească foarte multe dificultăți.
- DORINȚA. Este relativ ușor să fii perseverent atunci când urmărești să îți îndeplinești o dorință arzătoare.
- ÎNCREDEREA ÎN SINE. Încrederea în propria capacitate de a duce la bun sfârşit un plan încurajează omul să își urmărească planul cu și mai multă perseverență.
- UN PLAN CLAR CONTURAT. Oricât de slabe și de nepractice ar fi, planurile clar conturate încurajează perseverența.
- CUNOAȘTEREA CORECTĂ. Dacă știi că planurile tale sunt corecte, pornind de la experienţele acumulate și de la observațiile tale, ești tentat să le urmezi cu mai multă 186 perseverență. „Presupunerile” nu fac decât să distrugă perseverența.
- COOPERAREA. Simpatia, înţelegerea și cooperarea armonioasă cu ceilalți oameni contribuie la dezvoltarea perseverenței.
- PUTEREA VOINŢEI. Obiceiul de a-ți concentra gândurile asupra planurilor tale, cu scopul de a atinge un obiectiv precis, conduce la dezvoltarea perseverenței.
- OBIŞNUINȚA. Perseverența este rezultatul direct al obișnuinței. Mintea umană absoarbe și devine parte integrantă din experiențele zilnice cu care este alimentată. Teama, cel mai mare duşman al omului, poate fi vindecată eficient prin repetarea forțată a unor acte de curaj.
…….. fă-ți un inventar personal și stabileşte în ce domenii îţi lipsește această calitate esențială (dacă există). Măsoară-ți cu curaj perseverența în toate domeniile vieții și vezi care din cei opt factori care o determină îți lipsesc. Această autoanaliză te poate conduce la descoperiri care te pot ajuta să îți iei un nou avânt în viață.
SIMPTOME ALE LIPSEI DE PERSEVERENȚĂ
- Incapacitatea de a-ţi recunoaște și de a-ți defini exact ceea ce îți dorești de la viață.
- Amânarea, cu sau fără o motivație (de cele mai multe ori, ea este însoțită de o sumă infinită de scuze și de pretexte).
- Lipsa de interes față de achiziționarea cunoașterii de specialitate.
- Indecizia, obiceiul prost de a „lăsa pe altădată”, în loc să te confrunți direct cu provocările (și acest defect este însoțit de scuze și de pretexte).
- Obiceiul de a apela la pretexte, în loc să îți creezi un plan clar de rezolvare a problemelor.
- 6. Auto-satisfacția. Această boală nu prea are remediu. iar cei care suferă de ea nu prea au speranțe să se vindece.
- Indiferența, reflectată de regulă prin disponibilitatea de a face compromisuri în toate ocaziile, mai degrabă decât să te confrunți cu opoziția și să o învingi.
- Obiceiul prost de a-i acuza pe alţii pentru propriile tale greşeli și de a considera circumstanțele nefavorabile ca fiind inevitabile.
- SLĂBICIUNEA DORINŢEI, datorată incapacității de a alege acele MOTIVAŢII care te pot conduce către acțiune.
- Renunţarea la luptă odată cu primul semn de înfrângere
- Lipsa unor PLANURI ORGANIZATE notate în scris, astfel încât să poată fi analizate.
- Obiceiul de a nu trece la fapte atunci când ai o idee sau de a nu accepta o oportunitate atunci când aceasta se ivește.
- POFTA, în locul DORINȚEI ARZĂTOARE.
- Obiceiul de a accepta SĂRĂCIA, în loc să aspiri către bogăţie. Absenţa oricărei ambiții de a fi, de a face și de a avea.
- Căutarea scurtăturilor către bogăţie. Încercarea de a OBȚINE CEVA FĂRĂ A DA NIMIC ÎN SCHIMB, reflectată perfect de obiceiul de a juca la jocuri de noroc sau de a „da tunuri”.
- TEAMA DE A FI CRITICAT. Incapacitatea de a crea planuri și de a le pune în acțiune pentru că nu ştii ce vor spune, ce vor face sau ce vor gândi ceilalți oameni.
Să vedem acum care sunt câteva dintre simptomele fricii de a fi criticat. Cei mai mulți oameni le permit rudelor, prietenilor și celorlalte cunoștințe să aibă o influență atât de mare asupra lor încât ajung să nu își mai poată trăi propria viață de teama criticilor lor.
Un număr incredibil de mare de oameni fac o greşeală atunci când se căsătoresc, acceptând diferite târguri, după care îşi petrec viața în suferință și nefericire din cauza fricü de a nu fi criticați dacă și-ar urma vocea inimii și dacă și-ar corecta greşeala inițială. Orice om care s-a supus măcar o dată acestei temeri știe cât de devastatoare pot fi daunele pe care le produce ea. Această teamă distruge ambiția. încrederea în sine și dorința de a realiza.
Mulți oameni refuză să își încerce norocul în afaceri pentru că se tem de criticile la care ar fi supuși dacă ar da greș. În astfel de cazuri, teama de critici este mai puternică decât DORINȚA de succes.
Mult prea mulți oameni refuză să își stabilească ţeluri înalte sau chiar își neglijează cariera din cauza fricii de a nu fi criticați de rudele și de prietenii” care le spun: „Nu-ți stabili un obiectiv atât de înalt; oamenii ar putea crede că ești nebun!” e vor gândi oamenii?”
CUM POATE FI DEZVOLTATĂ PERSEVERENȚA
Există patru pași simpli care trebuie urmați pentru a-ți dezvolta PERSEVERENȚA.
Niciunul dintre ei nu necesită o inteligență excesivă, o educație deosebită, foarte mult timp ori efort investit. Acești pași sunt:
- UN SCOP CLAR DEFINIT, SUSȚINUT DE O DORINȚĂ ARZĂTOARE PENTRU ÎMPLINIREA LUI.
- UN PLAN CLAR STRUCTURAT, EXPRIMAT PRINTR-O ACȚIUNE CONTINUĂ.
- O MINTE CARE REFUZĂ STRICT ORICE INFLUENȚĂ NEGATIVĂ SAU CONTRARĂ DIN EXTERIOR, inclusiv sugestiile negative ale rudelor, prietenilor și cunoștințelor.
- O ALIANŢĂ ARMONIOASĂ CU UNA SAU MAI MULTE PERSOANE CARE SĂ TE ÎNCURAJEZE SĂ ÎȚI URMEZI PLANURILE ȘI SCOPUL PE CARE ȚI L-AI STABILIT.
Acești patru pași sunt absolut esențiali pentru obținerea succesului în orice domeniu al vieții.
Dacă acest material a adus un plus de valoare în viața ta, m-aș bucura să ne cunoaștem mai bine și să aflu mai multe lucruri despre tine, mai ales dacă ești în căutarea unei soluții în viața ta acum și simți că te-aș putea ajuta. Știu că internetul este înșelător, însă vreau să te asigur că sunt o persoană în carne și oase sinceră și dornică să te ajute să îți atingi potențialul și obiectivele propuse în această viață.
Îmi doresc să-ți fie de folos informațiile și să poți aduce în viața ta o mică schimbare cu direcția……un pic mai multă perseverență….
Mereu alături de tine,
Mariana[/text_block]